Am postat acest clip pentru că am încredere în el. În încadrarea lui, în montajul lui, dar mai ales în mirii Dorian și Andreea.

Ce vreau să spun prin asta? Că uneori privim un film doar prin prisma comparațiilor, fără să vedem esența lui: emoția reală din spate. Cu peste 20 de ani de experiență în filmări și cu studii de cinema, am învățat un lucru important: un film bun nu doar se privește, ci te face să simți că intri în el. Te transpune acolo. Te face să trăiești povestea, nu doar să o urmărești.

De aceea spun cu toată convingerea că, atunci când un film te inspiră și îți dorești să trăiești și tu acel sentiment, e firesc să-l lași să devină parte din povestea ta, dacă ai ocazia.

Andreea și-a spus jurămintele exact așa cum a simțit. Cu emoție. Cu sinceritate. Cu curaj. Pentru mine, a fost un moment real, cinematografic și profund uman. Și o admir pentru faptul că a avut curajul să vorbească în fața tuturor despre ceva atât de intim și frumos: iubirea.

Poate că mulți oameni nu spun nici măcar câteva cuvinte sincere celui de lângă ei, darămite în fața tuturor. Tocmai de aceea, astfel de momente merită văzute pentru ceea ce sunt: expresii autentice ale iubirii și ale emoției.